Cred ca n-am sa inteleg niciodata de ce iubesc iarna...de ce iubesc albul,ninsoare si gerul...asa este..ador intotdeuna prima ninsoare pentru ca fiecare prima ninsoare este un dar pe care il primesc. Un dar pe care il astept luni bune si care face ceva ce alte daruri nu fac...ma imbraca in "caldura" sa..si cateva minute bune n-as mai pleca dintre florile de gheata...dar asta nu dureaza decat la inceput. Apoi cand "caldura" dinspare incep sa simt frigul de afara...si gata..s-a incheiat placerea mea. Apoi imi place sa privesc albul imaculat, imi place sa ma pierd printre nuantele lui...dar usor, usor incep sa-mi doresc sa apara culorile..si gata si efectul albului...cat despre ger poate din lasitate,nu stiu, dar ma ascund de la inceput... trist..dar cu toate astea ador iarna. Ador sa ninga moale, ador sa niga viscolit.Ador sa plutesc odata cu fulgii pufosi si sa ma pierd printre nuantele de alb...si totusi cred ca uneori iubesc si gerul...il iubesc cand ma provoaca sa adun caldura sufletelor celor dragi mie ca sa-l fac sa dispara. Deci, cu explicatii sau fara, cu motiv sau nu...iubesc iarna. Dar ceea ce ma face cel mai tare s-o astept sunt zambetele ninse. Ele imi fac sufletul sa vibreze de recunostinta.
Da Domne , fa ca peste bucuria mea sa ninga intotdeauna pacea Ta si Tu sa nu te mai saturi de zambetele mele ninse ..
Cand e vorba despre zambet, pot ridica mana sus, ca si cand as sti sa raspund la lectie. Si pana la urma zambetul e valoros pentru faptul ca poti sa-l ai si daca nu esti fericit. Îl ai pentru ca e al tau şi-l ai pentru că-l poţi da. Daca nu-l dai, in curand nu mai e nici al tau. Paradoxuri... Cred ca zambetul e o frumusete in sine... Si stiu eu cine-l are... Bianca T.S.
RăspundețiȘtergere