..cand afara viscoleste aici e cald..e cald tare..

...e seara..e 21 febroarie 2010...afara viscoleste..dar ei sunt veseli si se joaca..pentru ca in sufletele lor tinere este primavara...sunt ei scumpii mei colegi de clasa...sa fi cuminte,11A!!

din suflet..

In tacerea unei seri am reusit sa adun usor cateva franturi de soapte. Le-am impreunat si-am auzit atat, doua cuvinte, "copilul Meu"! Am stiut atunci de ce in ea se imbina asa de bine puterea cu slabiciunea,retinerea cu dragostea fara limite, tacerea cu vorbele de duh,teama cu siguranta,muzica cu frazele,pasiunea cu puritatea,frumusetea cu ratiunea,compasiunea cu hotararea, limitele cu infinitul, stiinta cu Dumnezeul!

Draga mea,nu ca o incumetare , vreau sa iti arat prezentul si viitorul.."Domnul Dumnezeul tau ESTE in mijlocul tau, ca un viteaz care POATE AJUTA; SE VA BUCURA de tine cu mare bucurie, VA TACEA in dragostea Lui, si nu va mai putea de veselie pentru tine." Le ai asigurate pe amandoua..so..mergi inainte..El este al tau!!!

cu mult,mult dor, pentru Zapa!

..dar de dor..

..ma intreb uneori cand ma surprind plangand,de ce? de ce sunt zile in care sufletul lacrimeaza indelung si nu stii cum sa-l linistesti...e paradoxal..pe altii ii poti linisti, pe tine mai putin..si totusi real...stiu de ce plang...plang de dor...de dor? dar ce e dorul...greu de explicat...insa mai greu decat sa-l explici e sa-l traiesti...sa traiesti dorul ala care doare..si doare tare...un joc de cuvinte intre "dor" si "doare", dar un joc care pare sa le imbine perfect...oare asta e menirea lor? de-asta curg lacrimile, ca sa doara? de-asta e dorul, ca sa sfasie? ceva ma face sa cred ca nu..lacrimile imi fac bucuria sa fie mai palpabila, iar dorul imi face inima sa iubesca..cred ca asta sunt ele defapt, dar au ajuns sa doara...si asta aproape fara exceptie..hmm..vreau sa ma intorc.vreau ca lacrimile sa-mi fie doar fericirea materializata si dorul doar zbor spre "cea mai mare dintre ele este dragoste"....tie nu ti-e dor ca dorul sa nu mai doara? nu ti-e dor ca lacrimile sa surada?

..mie da...mi-e chiar dor..mi-e dor sa plang a dor..a dor care nu doare..

..minuni printre minuni..

...cred ca cel mai tare mi-as dori sa pot sa-i inteleg pe oameni pe deplin.sa pot sa privesc dincolo de fete, dincolo de atitudini, de cuvinte. sa pot sa ascult nerostitele temeri si sa pot sa pun un zambet in locul fiecarei priviti triste. sa iau locul unui reflex atunci cand e vorba de bunatate si sa tin legaturile atunci cand e vorba de manie...cred ca as reusi performanta sa stau cateva saptamani bune in acelasi loc cu aceiasi preocupare si asta s-ar intampla acolo..in spatele a ceea ce se afiseaza, inauntru sufletului sau poate mai mult, in prea plinul gandirii...ma gandesc mereu la minunea defapt la minunile acestei lumi..am incetat demult sa cred ca sunt doar 7.Sunt cateva miliarde...si cred ca m-as incurca tare, tare, cu toata dragostea mea pentru matematica, daca as incerca sa socotesc toate "subminunile" :)...toate mecanismele, toate procesele, toate sentimentele si trairile...o sa raman totusi cu o mare curiozitate si asta pe viata...mi-as dori sa-i inteleg pe deplin pe oameni. sa pot sa privesc dincolo de fete, dicolo de atitudini, de cuvinte.sa pot sa ascult nerostitele temeri si sa pot sa pun in locul fiecarei priviri triste un zambet. sa iau locul unui reflex atunci cand e vorba de bunatate si sa tin legaturile atunci cand e vorba de manie...

...astept cu nerebdare ziua cand Maestrul are sa-mi destainui minunea...astept sa nu ma mai regasesc printre minuni...