duminică, 7 februarie 2010

..dar de dor..


..ma intreb uneori cand ma surprind plangand,de ce? de ce sunt zile in care sufletul lacrimeaza indelung si nu stii cum sa-l linistesti...e paradoxal..pe altii ii poti linisti, pe tine mai putin..si totusi real...stiu de ce plang...plang de dor...de dor? dar ce e dorul...greu de explicat...insa mai greu decat sa-l explici e sa-l traiesti...sa traiesti dorul ala care doare..si doare tare...un joc de cuvinte intre "dor" si "doare", dar un joc care pare sa le imbine perfect...oare asta e menirea lor? de-asta curg lacrimile, ca sa doara? de-asta e dorul, ca sa sfasie? ceva ma face sa cred ca nu..lacrimile imi fac bucuria sa fie mai palpabila, iar dorul imi face inima sa iubesca..cred ca asta sunt ele defapt, dar au ajuns sa doara...si asta aproape fara exceptie..hmm..vreau sa ma intorc.vreau ca lacrimile sa-mi fie doar fericirea materializata si dorul doar zbor spre "cea mai mare dintre ele este dragoste"....tie nu ti-e dor ca dorul sa nu mai doara? nu ti-e dor ca lacrimile sa surada?

..mie da...mi-e chiar dor..mi-e dor sa plang a dor..a dor care nu doare..

Un comentariu:

  1. "mi-e dor sa plang a dor..a dor care nu doare.." ....eu imi amintesc de momente in care plangeam de dor care nu doare.... si ai dreptate....sunt amintiri dintre cele mai frumoase, la care as vrea sa ma intorc mereu....imi tanjeste sufletul dupa ceva ce nu disting inca....dar astept.....am invatat ca timpul rezolva multe,descopera multe lucruri,ascunde altele...

    RăspundețiȘtergere